Lacul Singuratic

Lacul Singuratic, munții Parâng, 10 iunie 2018

Cel mai probabil, după „standardele munțomănești”, tura asta nu s-ar încadra la categoria ture, ci mai degrabă, o mică plimbare. Dar cum mereu primim întrebări, ce traseu ușor și scurt să facem, asta este un exemplu perfect: Lacul Singuratic din Parâng. Mai ales că, și noi, din întâmplare, am ajuns acolo, tot cu ocazia unei mici plimbărici.

Rânca și Transalpina sunt printre cele mai accesibile zone montane din țară, dar și poate cea mai spectaculoasă zonă locuită. Dincolo de patriotismul local, Rânca oferă priveliști extraordinare spre sud, dar și spre Parângul Mare sau spre ascuțita Păpușe. Iar Transalpina (Drumul Regelui) este o minune: cea mai înaltă șosea din România, cu vederi incredibile spre văile Urdele, Latoriței, spre înaltul Parângului, spre Lotrului și Latoriței. Dincolo de clasicele apucături „econaziste”, ca s-a distrus, că se construiește, că vin fel și fel de oameni, noi venim în zonă ori de câte ori avem ocazia, și vara și iarna, și de fiecare dată plecăm cu zâmbetul pe buze.

Și ajungem cu o zi înainte în Rânca, cu ținta Munții Latoriței și al lor frumos drum Strategic, dar din motive de vreme rea (grindină), planurile nu ne ies, și iată-ne a doua zi cu burțile pline de grătare peste grătare cu o poftă nebună de efort. Și cum norii vin și pleacă apare ideea de a urca pe Păpușa (2136m), iar apoi de a merge mai departe, spre ultimul uriaș dinspre estul Parângului, Micaia.

Ne urcăm în mașini și urcăm pe Transalpina până dincolo de vârful Păpușa, unde un drum plin de pietroaie pleacă spre dreapta – Șaua La Coasta Crucii (2015m). Parcăm mașinile pe forestier. De aici drumul marcat urmează creasta estică a Parângului până sub Micaia (unde se termină la o stână), dar marcajul Bandă Roșie continuă până în Curmătura Oltețului (de unde începe grupa munților Căpățânii). Plecăm pe drum spre Păpușa, dar doi ciobani afumați (cu o sticlă de vin și o plasă de rhododendron, floare ce înflorește în a doua jumătate a lunii iunie) ne îndeamnă să coborâm un pic pe picior dacă vrem sa vedem bujorii: „se face ceai, dar nu il bea bărbații. Reduce impotența! Și e ilegal”… ne strigă fluturându-și plasa… ilegală.

Mergem în direcția arătată și descoperim câmpul de Rhododendroni. Cam micuțe tufele, dar în combinație cu valea Dengherului și vf. Muntinu Mic în fundal, imaginea este impresionantă (practic la 1km de șosea):

Rhododendron și valea Dengherului

Rhododendron și valea Dengherului

Facem miliarde de poze și continuăm spre Păpușa. Din Rânca, Păpușa pare o piramidă, greu de atins (și din sud chiar este), dar dinspre nord, urcăm domol și ajungem pe vârf în același timp cu norii. De aici ar trebui să vedem nordul Olteniei, Novaciul, Rânca și Transalpina șerpuind în curbe strânse sub noi. Dar norii nu ne lasă. Stăm la pândă și preț de câteva secunde vedem șoseaua sub noi:

Vedere de pe vârful Păpușa

Vedere de pe vârful Păpușa

Plecăm prin ceață spre traseul BR, discutând deja daca nu ar fi cazul să ne întoarcem – norii se adună și Micaia este peste alte înca 2 șei/vârfuri. Dar norii se risipesc iar și prindem curaj. Ținem traseul până sub vârful Galbenu, de unde vedem Micaia într-un nor negru. Decidem că nu merită efortul, dar este păcat să ne întoarcem la mașini, și cuiva îi vine ideea să coborâm pe piciorul muntelui, poate mai vedem ceva bujori, sau poate Lacul Galbenul. Și cum mergem în pas leneș, surpriza zilei: o căldare cu pereți abrupți, cu jnepeni, și cu un lac. O priveliște neașteptată, frumoasă și sălbatică. Nici o potecă nu se vede în căldare, nici o stână, numai natura. Scoatem repede telefoanele să căutam numele lacului. Pe Google, nimic, Openstreetmap, nimic. Cu greu descărcăm harta Munții Noștrii, și aflăm că privim Lacul Singuratic (alt 1990m),  iar frumoasa căldare este căldarea glaciară Bălescu.

Lacul Singuratic și Căldarea Bălescu

Lacul Singuratic și Căldarea Bălescu

În vale, apa Bălescului se varsă în lacul de acumulare Galbenul, iar în plan secundar vedem Munții Latoriței și drumul Strategic. Lacul Singuratic este cel mai estic lac glaciar din Parâng, dar și ultimul lac glaciar până la Valea Oltului. O priveliște frumoasă, o surpriză, căci nimeni nu știa de existența lacului. Cei mai curajoși coboară la lac, cei mai leneși rămân pe marginea prăpastiei, iar o parte fug până pe vârful ce pare a fi la marginea căldării. Dar priveliștea de acolo nu este impresionantă – banuiam că s-ar vedea lacurile Iezerul Latoriței și Galbenul, dar ne-am înșelat.

Și gata – norul de pe Păpușa ne ajunge și facem cale întoarsă prin ceața deasă. Tragem linie și adunăm: o plimbare de 9km, ușoară, frumoasă și surprinzătoare, într-o zonă cu munți înalți, dar domoli – estul munților Parâng.

 

Caseta Tehnica:

Surse de apă: Izvor sub vârful Păpușa, vizibil de pe șosea – lângă o cruce. Pe traseul efectiv nu sunt surse de apă.

Harta zonei (screenshot din aplicatia Muntii Nostrii):

harta Parang est

Traseu și track gps:

Download “Track GPS: Transalpina - vf. Păpușa - lacul Singuratic” doihoinari_ro_transalpina_vf_papusa_lacul_singuratic.gpx – Downloaded 747 times – 209,06 Ko