Masada – cetatea iudeilor din Israel

Cetatea Masada, Israel, 6 iunie 2019

Dacă ajungeți în Israel, pe lângă interesantul Ierusalim, nu trebuie să ratați o vizită la cetatea Masada, ultimul refugiu al iudeilor în fața romanilor, cetate aflată pe malul Mării Moarte, la marginea Deșertul Iudeii, pe o mare stâncă, foarte spectaculoasă. Mai ales pentru un european neobișnuit cu relieful și clima deșertică.

Cetatea Masada a fost construită în secolul 1 î.Hr. și consolidată de Irod cel Mare, care a construit două palate, pe lângă fortificațiile existente. Practic Masada era un oraș aflat pe vârful stâncii, capabil să se autosusțină o lungă perioadă, ceea ce s-a și întâmplat, orașul fiind asediat mult timp de către romani. Deși forțele romane numărau 15.000 de oameni, iar în cetate se aflau sub 1000  (incluzând copii, bătrâni și femei), datorită poziționării și fortificațiilor, asediul a durat din anul 70 până în anul 73. Romanii au construit baze militare împrejurul muntelui, pentru a opri o eventuală fugă, și abia după ce au construit o rampă uriașă din pământ au reușit să pătrundă. În interior, romanii au găsit totul în flăcări și toată populația moartă –  se pare că decizia iudeilor a fost să moară decât să fie capturați de romani. Interesant este că cetatea a fost dată uitării și redescoperită în secolul 19. Rampa construită de romani, dar și taberele lor încă sunt vizibile.

Deșertul Iudeii

Din Ierusalim, deși sunt aproximativ 100km până la Masada, este foarte ușor accesul – există autobuze directe (cum ar fi autobuzul 444, cost aproximativ 40 shekeli, în 2019) ce fac legătura dintre gara centrală a orașului și cetate (google maps știe și programul). Drumul durează o oră jumătate și este foarte interesant, cu priveliști spre deșert sau Marea Moartă (la care nu aveți acces). Veți trece prin filtre militare și veți vedea multe arme, căci autobuzul traversează zone de conflict dintre Israel și Palestina și are stații în coloniile evreiești păzite de armată. Nu trebuie să vă faceți griji, este ceva normal în viața Israelului.

Acolo sus este Masada

Ajungem la baza stâncii, ne ard plămânii și privim în sus, spre cetate. Este foarte sus și putem vedea poteca ce urcă până la ea – Poteca Șarpelui (Snake Path), care este deschisă doar dimineața devreme, datorită căldurii. Pe deasupra ei trece telecabina, pe care o vom lua și noi. Intrăm în complexul turistic, plătim biletul (aproximativ 80 de shekeli) și urcăm spre cetate, cu telecabina. Urcăm mult, deși altitudinea la care se află cetatea este de 63m deasupra nivelului mării. Însă Marea Moartă este sub nivelul 0, Masada aflându-se, de fapt, la 450m deasupra acesteia.

Telecabina spre Masada

Există ghizi și ghiduri audio, dar prețurile sunt destul de mari, așa că ne bazăm pe plăcuțele informative. Decidem să mergem în sensul acelor de ceasornic și mergem spre marginea estică. Bate un vânt uscat și fierbinte, și totul arde, temperatura este aproape de 40 de grade celsius. Însă priveliștea este extraordinară, cu stânci spectaculoase, deșert și, în depărtare, Marea Moartă.

Vedere spre sud

Marea Moartă – în apropiere poteca de acces și ruinele bazelor romane (dreptunghiurile de piatra)

Mergem pe margine, printre ziduri vechi, ruine de locuințe, și ne îndreptăm spre rezervorul de apă, „cheia” rezistenței cetății. Rezervoarele sunt uriașe, săpate în stâncă și erau alimentate atât de ploaie, cât și de apa adusă pe diversele poteci de acces (poteci care erau foarte întortocheate și bine apărate).

Bazinul de apă, Masada

Ajungem pe latura vestică, unde pe vremuri se afla palatul de vest, explorăm ruinele și ne oprim la priveliștea spre calea de acces a romanilor. Rampa de pământ construită acum 2000 de ani încă impresionează prin dimensiune. Pe această rampă a fost urcat un turn de asediu care a permis trupelor romane accesul în cetate.

Rampa romanilor spre Masada

Poate cea mai spectaculoasă parte a cetății urmează acum: Palatul Nordic, construit pe abrupturile stâncoase, în terase. Pasarele moderne ne poartă pe înălțimile amețitoare și ne imaginăm cum arăta acest palat în perioada lui de glorie. La picioare se deschide spectaculos deșertul plin de stânci și poteci.

Vedere dinspre Palatul nordic, Masada

Plimbarea prin cetate durează mai bine de 2 ore, iar din loc în loc aveți surse de apă rece, căci este nevoie. Merită însă fiecare pas făcut în soarele arzător, o călătorie în timp impresionantă. Mai ales că avem în față un loc construit acum 2000 de ani, cu palate, bazine subterane și fortificații ce și în ziua de azi ar pune probleme constructorilor. Nu mai luăm în calcul zona aridă.

Facem zeci de poze și luăm telecabina spre muzeul de la bază, pe care nu îl mai vizităm, căci ne grăbim spre Ein Gedi și cascada lui David – un loc verde în mijlocul deșertului. Am dori să ajungem și la Marea Moartă, dar datorită unor alunecări de teren, accesul este interzis. Plus că este pustiu și ne e cam frică să părăsim zona șoselei datorită prezenței militare din zona. Ne coacem până vine autobuzul și urcăm în confortul aerului condiționat, până la Ein Gedi. Mai povestim. 🙂

Mai multe despre Masada știe Wikipedia. Iar o istorie bună a căderii Masadei, pe historia.ro.