Inelul Doamnei – arcada de piatră din Cheile Sohodolului (Runcu)

Cheile Sohodolului, Runcu, jud. Gorj, 23 martie 2024

Nu știm alții cum sunt, dar nouă, după iarnă, ne frică de marile înălțimi. Am putea spune că încă mai este zăpadă și poate fi periculos, dar adevărul e că, an de an, în primăvară suntem cu pregătirea fizică la pământ și începem sezonul de munte cu trasee ușoare.

Și cum ziceam, începem 2024 cu un traseu foarte ușor, aflat în zona montană (și prea puțin cunoscută) a munților Olteniei – traseul spre Inelul Doamnei, din Cheile Sohodolului (Runcu, jud. Gorj). Este un traseu ce poate fi făcut de oricine, cu sau fără experiență, este scurt, fără urcări solicitante și deloc periculos. Perfect pentru început de an. Sau pentru începători.

Traseul începe din comuna Runcu, de lângă Primărie. Primul marcaj (punct albastru) și indicatorul de început îl găsiți după ce treceți de Primărie, lângă podul peste râul Sohodol. Dar urcarea inițială este scurtă și abruptă și poate fi ușor evitată, dacă parcați în parcarea Primăriei și urmați poteca din laterala acesteia. Găsiți mai jos harta.

Parcăm, deci, în fața Primăriei. E o zi caldă de martie. Încălțăm bocancii, pregătim bețele (da, mereu purtăm bocanci și folosim bețe de mers, indiferent de dificultatea traseului), și mergem pe lângă Primărie și începem urcușul ușor pe poteca foarte vizibilă.

Poteca inițială

Ritmul e bun. După 300m, din stânga, vine poteca oficială și începem să vedem și marcajul. Am mai făcut traseul, în urmă cu câțiva ani, când nu era marcat. Orientarea nu a pus probleme nici atunci, iar acum, cu siguranță va fi floare la ureche. Nu trec decât 15 minute de la start și facem prima pauză – după ce depășim pădurea, ieșim pe o pantă înierbată, cu priveliște spre Cheile Sohodolui (și cu băncuțe pentru odihnă):

Belvedere spre Cheile Sohodolului

De aici marcajul și poteca foarte bine conturată urmează o vale seacă de râu. Mai întâi urcăm ușor prin iarbă, apoi trecem o mică pădure (unde pare a fi stână, nu știm vara dacă este activită), apoi iar pe valea seacă printr-o zonă mai accidentată.

Facem pauză – a trecut o oră de la start, am cam terminat cu urcușul și suntem într-o zonă unde e clar că se pășunează. E semi-plat și peisajul de primăvară este foarte frumos. Conform cu hărțile vechi suntem pe Platoul Carstic Tufoaia, cu vârful Tufoaia (912m) în fața noastră. Platoul înierbat este presărat cu stânci cu lapiezuri, în dreapta noastră avem eroziuni puternice:

Platou Tufoaia și vârful Tufoaia (912m)

Dacă la început spuneam că este un traseu numai bun de antrenament, ne dăm seama că este, totuși, un traseu de evitat vara – pe prima parte vegetația ar putea pune probleme, iar pe cea de-a doua parte a traseului, vara, ar fi o căldură infernală.

Cum mai fusesem în trecut, știam că înainte de a ajunge la Inelul Doamnei trebuie să coborâm puțin, pentru a traversa o f. mică vale. Și tot din trecut știam că dacă facem stânga înainte de acea coborâre și mergem câteva zeci de metri, putem vedea Inelul Doamnei de la distanță. Descărcați trackul GPS de mai jos ca să nu ratați punctele de belvedere:

Inelul Doamnei

Revenim la traseu, și exact dupa 1 oră și 30 de minute, suntem în fața Inelului Doamnei – indicatorul de jos arată o oră, dar nu are rost graba.

Inelul Doamnei

Conform cu panourile informative din Cheile Sohodolului, arcada de piatră s-a format prin prăbușirea unei galerii a peșterii Pîrajlui. Panourile nu spun unde anume ar fi această peșteră, probabil pe versant, mai jos. Arcada nu este de foarte mari dimensiuni, dar este impresionantă și este astfel poziționată, că privind prin ea, jos, se văd Cheile Sohodolului și drumul ce le străbate – suntem la aproximativ 190m mai sus de albia râului. Dincolo de Inel este prăpastie, deci nu putem trece prin el, și nici altă rută nu există. Așa că facem cale întoarsă pe același traseu.

Cheile Sohodolului văzute de la Inelul Doamnei

Și că tot suntem în zonă, facem și o mică plimbare pe Cheile Sohodolului, unde râul a săpat „nările”, două tuneluri prin care trece apa. Și tot de la nări, privind în sus se vede până unde am urcat, Inelul Doamnei.

Dacă sunteți amatori de poduri (arcade naturale), citiți și:

Podul lui Dumnezeu
Podul natural Valja Prerast
Poarta de Piatră și magia toamnei (Cozia)
În împărăția narciselor – Poiana cu Narcise de la Tecșești și Piatra Cetii
Șura Haiducilor
Porțile de Piatră de la Vratna (Serbia)
Podul natural din Scocul Urzicarului – Retezatul Mic