Hong Kong-ul sălbatic – cu cortul pe plajă la Tai Long Wan

Tai Long Wan, Hong Kong, 13-14 Aprilie 2018

De fiecare dată când auzeam „Hong Kong” primul gând ne ducea la oraș, zgârie-nori și tehnologie, nicidecum la plaje sălbatice, sate sărace și natură. Așa că, odată ajunși în mica țară, aflăm cu surpriză că putem închiria un cort și putem dormi pe o plajă, singuri cuci: Hong Kong-ul sălbatic și plajele de la Tai Long Wan. Noi suntem liberi, că doar e vacanță, Alisa și Mihai aranjează lucrurile astfel încât să plecăm de vineri, căci duminică se anunță ploi.

Primul pas este cum ajungem acolo? Sunt două varinte, ambele din Sai Kung, un sat pescăresc, rămas parțial tradițional. Prima variantă ar fi un autobuz până la Sai Wan Pavilion și apoi pe jos, sau direct cu barca până la plaja Ham Tim – sunt 3 plaje, la Tai Long Wan – prima (pe care nu am ajuns) Tung Wan, a doua Tai Wan, apoi Ham Tin Wan și Sai Wan. La Ham Tim se găsesc două mici restaurante iar la Sai Wan (care este și sat) sunt ceva campinguri și mai multă activitate. Primele însă sunt pustii. Revenim – suntem în Sai Kung (unde se poate ajunge cu transportul în comun), băgăm rapid o înghețată și admirăm piața de pește proaspăt – atât de proaspăt că se vinde direct din barcă:

Mereu ne-am întrebat dacă asiaticilor li se par toți europenii la fel, așa că, având întrebarea în cap, încercăm să negociem biletele la barcă. În Hong Kong este destul de comun negociatul, așa că încercăm. Într-o engleză proastă, nenea ne explică e singura și ultima barcă de azi, așa că prețul e fix. Cumpărăm cele 4 bilete (aprox 60 de lei de persoană) și la ora stabilită ne întoarcem la vânzător să ne îmbarcăm. Numai că nenea ne explică cum e cu prețul, unde ne lasă, etc – uitase că luasem bilete deja, și cum suntem singurii clienți de azi deducem că da, le părem toți la fel, așa cum și nouă ne par asiaticii.

Barca este una ușoară, cu acoperiș, încadrată la categoria „speed boat”. Așa că preț de o oră țopăim pe valuri printre multele insule ale Hong Kong-ului. Țopăim e puțin spus – sărim și ne e frică că o să zburăm cu tot cu bagaje din barcă. Dar e frumos.

Speed Boat spre Tai Long Wan

Barca ne lasă pe plaja Ham Tim. E foarte cald și umiditate excesivă, deși soarele este ascuns după plafonul de nori care este la aproximativ 300m altitudine (judecând după vârfurile munților care pătrund în nor). Dacă am fi în România am zice că stă să plouă, dar căldura și umiditatea de aici dau această senzație falsă, și acești nori neprietenoși. Și chiar dacă nu este soare, îl simțim cum ne arde pielea.

„Tragem” la primul restaurant – care este mai degrabă o șandrama cu mobilier de plastic, unde ne întâmpină un bătrânel simpatic. Se invită la masă, unde mâncăm, poate cea mai bună mâncare pe care am gustat-o în Hong Kong – pește, tăiței, pui, și ceva bere slabă locală. Prețul este mai mult decât decent, chiar mai ieftin decât în oraș (prețurile la mâncare in HK sunt în general foarte mici). Mâncăm, închiriem și două corturi și izoprene și plecăm spre plaja neamenajată, Tai Wan. Ca să ajungem acolo avem două variante – prima, pe poteca marcată, aproximativ o jumătate de oră de mers pe jos, sau pe poteca din spatele restaurantului, care trece peste o mică culme și ne duce la plajă în… 5 minute.

De pe culme, unde ajungem transpirați după o urcare abruptă, dar foarte scurtă, plaja se vede perfect:

Plaja Tai Wan, Hong Kong

Pe plajă ajungem odată cu un grup de chinezi, veniți cu yachtul. Până punem corturile grupul pleacă, nu fără emoții, căci între timp, datorită fluxului ajung la yacht mult mai uzi decât se așteptau. O scenă din filmele de comedie – un grup de chinezi îmbrăcați, cu căței în brațe, încercând să nu se ude prin apa până aproape de brâu și cu valuri. Amuzant. Rămânem singuri cuci, plaja este numai a noastră, (încă) curată, foarte înnorată dar foarte caldă. Băgăm plimbări în lung și-n lat și culegem diverse suveniruri: e plin de oase de sepie, fel și fel de pietricele interesante, un ou de rață ambalat în vid (?), și la fiecare val câte un plastic nou adus de mare.  Ciudat de curat pentru cantitatea de plastic pe care o aduce marea….

Norii se adună, dar nu se anunță ploaie, ba chiar e din ce în ce mai cald. Leșinăm pe plajă până începe să se întunece, când ne amintim că…. suntem români! Printre suvenirurile de pe plajă, peste zi, lângă o vatră de foc, găsisem un grătar (și ustensile), iar printre bagajele noastre, „întâmplător” avem ceva bere și cârnați. Dă-i cu grătar pe o plajă pustie, din Hong Kong, cu focul făcut din bucăți de lemn aduse de mare, iarbă uscată și bețe de bambus:

La grătar

Și băgăm la maț, tragem la măsea… și focul se stinge, și căldura e tot mai mare, și insectele tot mai multe. Intrăm în corturile care aduc a saună și dormim liniștiți în suc propriu, nu înainte de a fi vizitați de un grup de pescari veseli, care își scot năvoadele din apă la lumina lanternelor.

Corturi pe plaja Tai Wan

A doua zi ne primește cu mai mult soare. Băgăm un mic dejun și apoi stăm la plajă, facem baie, și strângem tabăra. Azi plaja nu mai e curată… toată noaptea marea a adus plastic la țărm. Trist, dar adevărat. Plastic peste tot… și de nicăieri apare un bătrânel cu o lădiță și o greblă și începe să facă curat. E atât de mândru de munca lui că ne explică zâmbind și ne roagă să îi facem poze, cu aparatul său: „I clean beach!”. La capătul celălalt alt plajei, doi europeni și un cort, apăruți peste noapte.

Lăsăm plaja Tai Wan în spate, căci e sâmbătă și apar turiști. Urcăm aceeași culme, înapoiem corturile și mâncăm, de data asta la celălalt restaurant. Față de ziua de ieri, acum plaja Ham Tim e plină de oameni, restaurantul plin și mâncarea mai proastă. E weekend. Urmează să parcurgem poteca pe țărm și apoi spre Sai Wan Pavilion de unde să luam autobuzul spre oraș. Poteca este foarte amenajată, ca dealtfel toate potecile din Hong Kong – beton, balustradă și foarte aglomerată și zgomotoasă – e un fel de sport național la chinezi să asculte muzica la boxe portabile în timp ce merg – credeam ca românii au inventat asta, dar se pare că importăm de la chinezi mai mult decât credeam. Dar priveliștea spre plaja Ham Tim, însorită, este de neprețuit:

Plaja Ham Tim

Între Ham Tim și Sai Wan poteca urcă susținut urmând ca apoi să coboare. Deși vorbim de altitudini de 100m, efortul este considerabil datorită pantei dar și disconfortului dat de umiditatea extremă. Transpiri și rămâi așa, hainele pur și simplu nu se usucă… Scăpăm de soare, căci ajungem pe plaja Sai Wan, unde poteca intră în umbră. Sai Wan este un mic sat pescăresc, cu case mici și modeste și camping amenajat. O albie de râu secată și foarte accidentată ne atrage atenția, iar un semn care ne spune, în engleză ca zona este neamenajată și periculoasă ne intrigă. Mergem pe pietre până ajungem aici:

Piscinele naturale de la Sai Wan

Sai Wan are, se pare, 4 astfel de piscine naturale. Noi am văzut numai două. Prima, în imaginea de mai sus este și cea în care am facut baie. Apa este foarte curată, și caldă. Mai sus, o altă piscină avea un „public” mai extrem – tinerii săreau de la înălțime (aprox 5m). În anotimpurile ploioase, o serie de cascade se formează între bazinele naturale. Dar, mai bine fără cascade decât cu ploaie. Stăm aici vreo… 2h, se face târziu și până la autobuz mai avem. Din Sai Wan poteca (betonată) urcă spre Sai Wan Pavilion – care nu este altceva decât un foișor unde opresc autobuzele. În sat nu se poate ajunge decât cu barca sau pe jos, pe acea potecă. Și mergem încet, apoi din ce în ce mai repede căci din spate tot vin oameni și ne depășesc în pas alergător – e clar, se apropie autobuzul și e ultimul. Spre finalul celor 4km până la autobuz aproape că alergăm, și ajungem la pavilion unde sunt aproximativ 50 de persoane la coadă, iar autobuzul e un microbuz ce tocmai pleca. Dar suntem într-o țară civilizată și șoferul anunță prin stație că mai sunt turiști, așa că în 30 de minute sosesc alte 3 autobuze, și noi ajungem în Sai Kung arși de soarele pe care nu l-am prea văzut și impresionați de niște peisaje cu care nu suntem deloc obișnuiți: mare și mini-munți, nori joși, bambus și plaje goale.

High Island Reservoir, un lac de acumulare de apă dulce. Văzut de pe drumul spre Sai Wan Pavilion.