Rânca, munții Parâng, 27 iulie 2024
Că ne e dragă Rânca, e puțin spus. Cei ce ne știu, sau ne urmăresc pe Facebook, au înteles că este a doua noastră casă. Și când oamenii de bine și Salvamont Gorj pun mână de la mână, ies lucruri frumoase, pe care cu drag vi le prezentăm și vouă – un nou traseu marcat în Rânca (practic al doilea după cel marcat de Parc Aventura Rânca).
Traseul marcat cu punct albastru (ce frumoasă e alăturarea de alb și albastru, nu?), începe și se termină în centrul stațiunii Rânca, are aproximativ 5 km, și este foarte ușor. Oricine îl poate parcurge, atât timp cât are o condiție fizică medie, încălțăminte adecvată și aproape 2 ore la dispoziție. Dacă aveți și o bicicletă MTB și ceva îndemânare puteți merge și pe două roți, tot traseul fiind pe drumuri forestiere. Dacă nu sunteți în centru, puteți intra pe traseu și de lângă apres-ski Luma, vă povestim mai jos.
Și să pornim la drum! Plecăm din centru (în zona hotel Onix) și ne gândim în ce sens să mergem. Traseul fiind circuit, ne va aduce înapoi la start, așa că ne gândim dacă într-un sens sau altul. Cam știm pe unde vom merge – jumătate din traseu este prin golul alpin, trecând pe o parte din domeniul schiabil, cealaltă este prin pădure. Alegem sensul invers acelor de ceasornic – din centru către pârtia M4, apoi pe sub vârful Corneșul Mic și înapoi prin pădure.
De la șosea, vedem primul marcaj pe drumul ce urcă paralel cu teleschiul, spre cabana Terra. Așa că urcăm pe asfalt până la cabana Terra (unde au un vin și niște papanași de nota 10). De aici traseul se bifurcă – intrăm pe pârtie și continuăm urcarea pe drumul forestier ce merge ușor spre dreapta. Cealaltă variantă (pentru parcurgerea în sens invers) ar fi să traversăm pârtia până la cabana „Inspectorul” (cabana de vis-a-vis), de unde traseul intră în pădure:
Am mers 300m până aici și deja suntem transpirați, căci e o zi caldă de iulie, chiar și la cei 1600m altitudine la care ne aflăm. Privim în sus, pe drum. Aici iarna schiem, fiind un drum de legătură între pârtiile M3 și M1. Marcajele sunt foarte bine plasate, vizibile și orientarea nu pune probleme.
Urcarea nu este foarte lungă – la 15 minute de la plecare, ajungem la o intersecție de drumuri. Parcurs în acest sens, este singura urcare mai lungă. Ne aflăm în punctul în care trebuie să mergem pe un alt drum, spre dreapta. Și el un drum pe care iarna se schiază, paralel cu telescaunul M3. Dacă doriți o panoramă spre M1 și Rânca, faceți stânga spre stația superioară a telescaunului M1 și apoi reveniți (ah, ne-a scăpat ideea asta – dacă vă e greu să urcați, puteți lua telescaunul, dacă este deschis).
Mușchii sunt încinsi, și ne odihnim puțin. Începem să coborâm paralel cu telescaunul, fără efort, și peisajul se deschide. Mai întâi ni se arată domolul munte Plopul (1536m), cu Transalpina și zona comercială. La baza lui se află un alt frumos traseu cu plecare tot din Rânca: Traseul Parc Aventura
Întoarcem privirea spre dreapta, salutăm doamnele ce au obosit de la atâta păscut, și vedem mare parte din creasta vestică a munților Parâng, și vârful Păpușa, un simbol al Râncii:
Coborârea continuă până ne intersectăm cu pârtia M4. Trebuie să fim un pic atenți, dar marcajele bine plasate ne lămuresc imediat. Avem în dreapta un lac (folosit pentru alimentarea tunurilor de zăpadă) și în stânga o construcție. O săgeată ne orientează spre stânga, și pe un stâlp al telescaunului vedem alt marcaj – vom urma de aici drumul forestier ce merge pe curba de nivel ocolind vârful Corneșul Mic (care nu se vede). Dacă doriți, urmând în coborâre telescaunul, ajungeți la Apreski Luma și Parc Aventura Rânca, loc de unde, urcând pe sub telescaun puteți și intra pe traseu.
Suntem la ora păscutului, căci ne întâlnim cu altă turmă de vaci, și cu un cățel care ne latră puțin, să ne amintească că turma e cu el. Acum mergem cu releul de pe Cerbu în față, o altă priveliște emblematică pentru Rânca.
Nu urcăm, nu coborâm, drumul este bun și bine marcat, deci nu te poți pierde. O zonă perfectă pentru bicicletă, am zice, cum a fost dealtfel, de la plecare și până aici.
Mergem de aproape o oră, și 3km, când ajungem într-o poiană ce poartă urme de „sculptură cu drujba” și ceva urme de „civilizație”. Promitem că revenim cu un sac să ridicăm amintirile lăsate de ciupercari (ceea ce ne dorim să faceți și voi, ori de câte ori puteți), și căutăm marcajul în direcția dată de o săgeată. Trebuie să urcam pe drumul de TAF (deși am fi tentați să continuăm pe drumul nostru). Așadar, cotim spre stânga și urcăm. Marcajele sunt foarte vizibile chiar dacă veniți și din sens invers.
Nu ne încălzim bine, căci urcarea e gata și intrăm în pădure. Drumul e bun, marcajul la fel, mergem aproape pe curba de nivel, fără prea mult efort.
E răcoare, liniște deplină, un vis. Drumul devine ceva mai accidentat, poate dacă am fi pe bicicletă aici am merge mai încet și cu atenție. Pentru cei experimentați cu siguranță ar fi distracție. Traversăm patru zone defrișate care ne oferă priveliști spre creasta estică a Parângului și chiar către primele vârfuri ale munților Căpățânii:
Tot printre brazi vedem cabanele din Coada Râncii (zona dinspre Păpușa a stațiunii) dar și poate cea mai spectaculoasă vedere spre Păpușa (cu valea stânelor sub vârf)
Deși suntem pe drum, marcajele sunt dese și bine amplasate. Trecem de două intersecții dar direcția de mers e ușor de găsit – ori de unde am privi avem următorul marcaj în raza vizuală, dar și săgeți ajutătoare:
Ieșim din pădure fix în fața cabanei „Inspectorul”, și ca să ajungem la punctul de început traversăm pârtia admirând pentru ultima dată Rânca și Păpușa, de pe pârtia M1.
După 5km de mers lejer și o oră și jumătate, suntem la start și tragem concluzia: un traseu ușor, potrivit și pe bicicleta (MTB), cu peisaje deosebite, o pauză de la tradiționalele grătare sau activități motorizate din Rânca.