Poarta de Piatră și magia toamnei (Cozia)

Poarta de Piatră, Cozia, 30 octombrie 2016

Cozia, un munte cu de toate. Cu urcări lungi și grele, cu zone dificile, păduri misterioase, cu o cabană frumoasă și chiar cu un drum până în vârf. Un munte minunat, și pe care îl urcăm de fiecare dată cu plăcere. Fie pe jos, fie cu mașina. Și cum de ceva vreme ne roade „fascinația” pentru arcadele naturale, și toamna e aproape trecută, nu ratăm ocazia de a urca pe Cozia, de unde avem priveliști în toate direcțiile – spre Oltenia cu Oltul șerpuind, spre Buila și Narățu, spre valea Oltului și spre marele Făgăraș, dar mai ales unde avem Poarta de Piatră, o arcadă naturală despre care am citit, dar niciodată nu am fost la ea. E trecută pe majoritatea hărților și foarte accesibilă, dar foarte puțin vizitată.

Plecăm cu Jimilică, pe drumul forestier ce urcă până la cabana Cozia și urmărim cu atenție harta. Traseul spre Poarta de Piatră începe în curmătura Mocirlele (unde se află și stâna Mocirle), la aproximativ 11 km de la intrarea pe forestier, si 3km distanță de cabana Cozia. Drumul este accesibil oricărei mașini înalte, iar peisajul de toamnă este magnific:

Cozia toamna

Stâna Mocirle nu este foarte vizibilă din drumul principal, dar, cu ochii pe kilometraj, în jurul km 11, după o curbă strânsă la dreapta urmată de alta la stânga, se „face” un mic drum spre dreapta. În dreptul intrării se poate parca, iar după 100m pe drumul cel mic sunteți la stână. În sens invers, de la cabana Cozia, este un traseu marcat (probabil punct roșu), dar se poate merge și pe drum.

E toamnă târzie, deja la nivelul stânei (aproximativ 1400m) copacii sunt albi, iar combinația de toamnă-iarnă este superbă. Trecem pe lângă stână și urmăm un fost drum forestier. Deși știm că traseul nostru ar trebui să aibă marcaj punct roșu, pe drumul nostru observăm o dungă roșie. Dar peisajul este prea frumos și continuăm până realizăm că am pierdut și dunga roșie și că urcăm în loc să coborâm… probabil am nimerit pe traseul spre Vârful Omul, deși acela ar trebui să aibă cruce roșie. Facem cale întoarsă la stână… Nu-i nimic, a meritat peisajul:

Drumul corect, cel marcat cu punct roșu, îl nimerim a două oară. Din forestierul pricipal, de la mașină, trebuie traversată poiana având stâna spre dreapta, apoi trebuie coborât la pădurea din față, unde se observă o potecă, dar și marcajul (PR). O luăm pe potecă prin pădurea deasă și misterioasă. Traseul este ușor, poteca ține curba de nivel (mici urcări-coborâri) și cât ai zice „pește” ajungem la un grohotiș destul de abrupt. Din pozele văzute pe net, ne așteptam la o arcadă mică, dar de sus, din capătul grohotișului ne privește o arcadă de piatră uriașă: Poarta de Piatră din Cozia (probabil uitată deschisă, căci de sus vine un vânt puternic și foarte rece).

Poarta de Piatră

Urcăm cei 20-30m de grohotiș și trecem prin poartă pentru poze:

Poarta de Piatră – Cozia

Lăsăm poarta deschisă, și plecăm. Drumul spre mașini îl facem la fel de ușor, deși la întors este mai multă urcare. Dar nimic de speriat, și după o oră și jumătate lăsăm stâna în urmă – traseul este scurt, dacă se începe de la stână – o jumătate de oră dus, altă jumătate de oră la întors. Noi am mai zăbovit pt. poze și dulciuri încă o jumătate. Dacă plecați pe jos de la cabană, probabil veți face 2-3 ore, în total.

Ținta a fost atinsă și plecăm mai departe spre cabana Cozia, unde găsim multă lume, dar și un peisaj minunat.

Până data viitoare, la revedere, Cozia! (plecăm cu planuri de alte arcade – Casa de Piatră din Buila, Poarta Soarelui din Latoriței, le trecem pe listă și așteptăm ocazia)

Dacă sunteți amatori de poduri (arcade naturale), citiți și:

Podul lui Dumnezeu
Podul natural Valja Prerast
În împărăția narciselor – Poiana cu Narcise de la Tecșești și Piatra Cetii
Șura Haiducilor
Porțile de Piatră de la Vratna (Serbia)
Podul natural din Scocul Urzicarului – Retezatul Mic
Inelul Doamnei – arcada de piatră din Cheile Sohodolului (Runcu)