Ciucaru Mic, 13 februarie 2021
Dacă aveți puțin timp la dispoziție, sunteți în trecere, sau căutați un traseu cu adevărat scurt și ușor (pentru începători, cum ar zice alții), Ciucaru Mic, cu numai 311m înălțime, este destinația perfectă. Alături de Ciucarul Mare (traseu pe care îl puteți parcurge în aceeași zi), Ciucaru Mic străjuiește golful Dubova, și deși nu este foarte înalt, oferă panorame extraordinare asupra Dunării și munților sârbești. Totul într-o drumeție de maxim 2 ore și efort minim.
Nu suntem nici începători, nici prea leneși, dar nu am fost niciodată și astăzi au fost emise mai multe avertizări de vreme severă, așa că decidem să mergem la sigur, ceva ușor, precum Ciucaru Mic, pe care oricum nu îl văzusem. Intrăm pe defileul Dunării, și imediat după Cazanele Mici (după statuia lui Decebal și mănăstirea Mraconia), pe dreapta, vedem indicatoarele ce marchează începutul traseului. Triunghiul roșu merge spre Ciucaru Mic, timp estimat 1h și 20m, și triunghi galben, care face o tură peste munte și coboară în sat, în Dubova. Deci, dacă ne place, putem lungi tura.
Urcarea nu este grea, nici spectaculoasă, pe o potecă paralelă cu o mică vale. E destul de rece și urcăm încet, și după 25 de minute fără peripeții ajungem în punctul din care nu mai urcăm, și de unde cele două trasee se despart. Spre Ciucaru Mic mergem spre dreapta, urmând marcajele de pe copaci (triunghi roșu). Triunghiul galben se duce spre stânga, și ne uităm la ceas, la pofta de mers și decidem că la întors mergem pe el.
Mergem spre vârf, mai mult drept, paralel cu poteca pe care am urcat. Mai întâi prin pădure, apoi vegetația devine mai mică, tufișuri și poieni. Poteca este foarte vizibilă, bine marcată și din loc în loc oferă deschideri spre Dunăre. Probabil că vara este foarte cald, de aceea, recomandăm să mergeți toamna / primăvara. Noi mereu mergem în zona Cazanelor doar primăvara, e și răcoare, sunt și foarte multe flori. Și apropos de flori, din loc în loc vedem ghiocei, ceea ne bucură enorm.
Cu tot cu pauze de poze (căci de odihnă nu prea este cazul), ajungem la capătul potecii (pe vârf, deși suntem de fapt pe un platou) după fix o oră de la plecare.
Stânci cu lapiezuri, ghiocei și vederea spre Golful Dubova. Cam asta vedem și pozăm. Dincolo de golf, pe partea românească se vede platoul Ciucarul Mare, iar pe partea sârbească, mult mai înalt, vârful Veliki Strbac (unde am fost, dar nu am povestit, în schimb aveți aici trackul).
Atenționarea meteo de vreme severă nu se adeverește, dar este totuși cam frig (mijloc de februarie), și înghețăm stând. Plecăm. Dacă ar fi să ne întoarcem la mașină, am ajunge în 45 de minute, dar mai e timp de plimbat, și de la intersecția triunghi galben cu triunghi roșu, pornim spre „poieni”, pe marcajul galben.
Dacă doriți varianta scurtă a traseului, urmați drumul de întors la fel ca la dus. Triunghiul galben merge în mare parte pe drum forestier, începe cu urcări serioase apoi traversează poieni cu stâne (ce pot fi periculoase vara datorită câinilor), urmând o coborâre deloc comodă în Dubova. În total 4h de mers, pe un traseu simplu, fără priveliști, dar totuși plăcut, ca orice plimbare în mijlocul naturii.