Cascadele de pe Valea Mării
Complex Cheile Buții

Complex Cheile Buții

Valea Mării, Retezat, 3 noiembrie 2018

Dacă aveți trecere prin zona Cheile Buții (jud. Hunedoara) merită să faceți o scurtă drumeție pe Valea Mării și cea a Lazărului pentru a admira frumoasele cascade de acolo. Nu sunt foarte înalte, dar sunt foarte frumoase, și au un nume cel puțin interesant: Valea Mării. Se pare că totuși este o greșeală modernă, pentru localnici valea este a Măriii, adică a Mariei, zona neavând vreo legătură cu litoralul. Suntem deci, la complexul Cheile Buții, la poalele Retezatului și bem cafeaua de dimineață.

În mod normal, pentru a ajunge la cascade trebuie să intrăm pe drumul spre cabana Buta, drum marcat cu indicatoare. După 2km de drum forestier (de bună calitate), într-o curbă strânsă la stânga, se bifurcă un altul mai neumblat, ce continuă paralel cu râul Lazărul. Spun „în mod normal”, căci dacă aveți poftă de plimbare, sau dacă toamna e cel puțin la fel de frumoasă ca cea de acum, puteți bea o cafea la complexul Cheile Buții și pleca spre cascade pe poteca din spatele complexului. La complex insistăm să beți doar cafea. Cu alte ocazii am mâncat acolo ceva fasole scoasă din conservă și varză încălzită pe post de iahnie și varză călită. La preț de restaurant. Așa că de atunci evităm….

Deci, facem un mare ocol spre cascade, pentru a admira toamna, și plecăm pe poteca marcată cu Cruce Roșie și Bandă Albastră. Ambele marcaje merg spre Lacul Bucura, cu trecere pe la cabana Buta, dar noi îl vom urma doar până la „La Fânețe”, unde vom da de drumul forestier spre cabană.

Cheile Buții

Cheile Buții

La Fânețe

La Fânețe

Trecem pe lângă Cheile Buții – cheile nu se pot parcurge decât prin apă, așa că facem o poză și începem urcușul prin pădurea frumos colorată. Urcarea este destul de grea în primă fază, dar panta se domolește din ce în ce mai tare pe măsură ce înaintăm și după aproximativ o oră ajungem într-o mare și frumoasă poiană – „La Fânețe”. Aici găsim o adevărată pictură a toamnei, culori calde, mult soare și multe căpițe. În depărtare se înalță vârfurile Retezatului – Custura (2457m) și Valea Mării (2340m).

La Fânețe

La Fânețe

Traseul continuă spre cabana Buta pe drumul forestier, spre stânga. Noi vom merge pe drum, spre dreapta, adică în coborâre, căci suntem mult mai sus decât cascadele. Drumul este la fel de frumos pictat de toamnă.

Toamna pe drumul forestier

Toamna pe drumul forestier

Coborâm pe drum preț de 40 de minute, aproximativ 2.5km, până la o curbă strânsă, unde un alt drum se duce spre stânga, paralel cu râul. Suntem în locul descris mai sus – dacă veniți cu mașina, aici trebuie să o lăsați și să continuați pe jos. Mergem  paralel cu Lazăru până la confluența cu alt râu ce vine din stânga, în dreptul unui pod rupt. Acesta este râul Măriii, sau Valea Mării, și pe malul drept al acestuia vedem o potecă bine conturată. Nu sunt marcaje, dar la locul unde se lasă mașina, cât și la confluență sunt mici indicatoare (nu par rezistente, dacă mergeți, nu vă bazați pe ele).

Până la cascadele de pe Valea Mării, de la drumul principal avem de mers cam 1km, dintre care pe potecă 500m. Dăm de o stâncă uriașă și prima mică cădere de apă. Continuăm să înaintăm, trecem un podeț de lemn ce ne face mai ușoară viața și ajungem la cea mai mare cascadă de pe Valea Mării. In total am numărat 4-5 trepte de cascadă. Nu am găsit date oficiale, dar pare că, în total, apa cade cam 30m.

Cascada de pe valea Mării

Cascada de pe valea Mării

Podeț peste Lazăr

Podeț peste Lazăr

Facem cale întoarsă și de la podul rupt continuăm pe fostul drum forestier. Drumul este impracticabil pentru mașini, și nu după mult timp dispare complet lăsând locul unei poteci. E toamnă și înaintăm lejer, dar ni se pare că vara vegetația poate pune ceva probleme. De nicăieri apar doi bicicliști, care ne încurajează să vedem cascadele, apoi, după ce trecem apa pe un podeț (prea) improvizat, ne întâlnim cu o familie întreagă – de la nepoți până la bunici – aflăm de la nepoțel că mai avem 50m până la cascadă și că ei nu au văzut ultima cascadă deoarece bunica nu poate urca.

Înaintăm și întâlnim primul etaj al cascadei –  o cădere mică de apă, liniștită și care te îmbie să sari în căldarea săpată de apă:

Primele cascade de pe valea Lazărului

Primele cascade de pe valea Lazărului

Depășim prima cascadă și auzim o cădere mare de apă, dar nu o prea vedem. Citisem pe net că pentru a o vedea trebuie să ne urcăm pe piatra uriașă ce ne blochează vederea. Mă urc și de sus cascada se arată spectaculoasă, dar nu e chip să cobor la ea și observ că de fapt se trece cu grijă pe marginea apei:

Cascada de pe valea Lazărului

Cascada de pe valea Lazărului

Cobor și merg la căldarea ultimei cascade pentru o bine meritată poză.

Cascada de pe Valea Lazărului

Cascada de pe Valea Lazărului

Ne întoarcem la complexul turistic, de data asta pe drum, căci nu vrem să obosim prea tare – a doua zi urmează o tură pe Piatra Iorgovanului și avem nevoie de energie. Am făcut o mică plimbare de… 5 ore și 12km. O nimica toată. Probabil că fără ocolul pe la Cheile Buții și La Fânețe ar fi fost suficiente 2 ore lejere. Ca să facem un rezumat, de la drumul forestier principal (unde se poate ajunge cu mașina, la 2km de asfalt) am făcut 1km până la cascada de pe Valea Mării, apoi de la podul rupt, încă un kilometru până la cascada de pe valea Lazărului. Un traseu lejer ce poate fi parcurs de oricine, ce nu pune nici o problemă de orientare, chiar dacă nu este marcat.