Cascada de la Trecătoarea Lupilor, munții Vâlcan

Vulcan, Hunedoara,  7 mai 2022

Auzisem de ceva vreme despre locurile ascunse din Valea Jiului, locuri știute de prea puțini oameni. Și cum aveam drum spre Vulcan și timp de un traseu ușor, ne-am pus pe căutat. Munții Vâlcan sunt destul de necunoscuți, deși sunt înalți, iar văile lor ascund multe obiective – cascade, peșteri, puncte de belvedere. Numai că până acum ceva vreme aveai nevoie de un ghid local să ți le arate.

O căutare rapidă într-o sâmbătă seara pe Google ne duce aici: https://www.gohunedoara.com/cinci-poteci-turistice-tematice-ce-strabat-locuri-de-poveste-deschise-in-zona-vulcan/ . O serie de trasee scurte au fost marcate recent în zona orașului Vulcan, exact ce căutam. Alegem de pe site „Drumul Lupilor” un traseu tematic marcat cu marcaj „floare verde” (un marcaj atipic, oare de ce nu s-au respectat cele standard? Tot în zona Văii Jiului mai găsim astfel de marcaje, link aici), ce duce la cascada de la Trecătoarea Lupilor. Cel puțin numele pare interesant și plecăm spre Vulcan sperând că și frumusețea cascadei se va ridica la frumusețea numelui.

Conform cu site-ul, ar trebui să ajungem la cabana Brazi, dar nu o găsim pe hartă. Tot de pe site, știm că vom merge paralel cu râul Morișoara, și încercăm să mergem „la ghici”, spre râu. Parcăm mașina undeva pe malul râului, unde se termină casele și unde pare a fi o zonă de picnic – întrebăm localnicii care ne bagă în ceață mai tare dar hotărâm să plecăm, totuși, pe râu „în sus”. E dimineață și soarele arde deja. Niciodată nu am înțeles de ce localnicii nu pot oferi informații clare.

Suntem un pic debusolați căci nu apare marcajul „floare verde” nicăieri, dar măcar suntem pe malul râului Morișoara. Întrebăm un cuplu ce pare mai sportiv și de data asta avem noroc. Oamenii cunosc zona, noi nu am nimerit bine, dar nu e rău căci mai avem puțin de urcat și vom găsi traseul. De îndată ce se termină poienile, trebuie să părăsim albia Morișorii și să urcăm pe o potecă până la următoarea poiană, unde vom vedea marcajul. Zis și făcut – urcăm cam 10 minute până vedem, într-o poieniță, floarea verde și un bătrân singur care încingea.. un grătar: „Unde mergeți?” / „La Trecătoarea Lupilor!” / „Numai până acolo?”.

Drumul spre Trecătoarea Lupilor, cu marcajul „floare verde” pe stâncă

Ne aflăm, în sfârșit pe traseul spre cascadă. Să recapitulăm, căci până aici avem de povestit, de aici încolo mai puțin. Credem că trebuia sa o luăm pe strada Poligonului, undeva în zona asta (la fostul poligon): https://goo.gl/maps/qdhZySgn4yrZ2sNLA – de aici, pe drumul forestier pleacă marcajul ce duce la Cascada de la Trecătoarea Lupilor. Noi am nimerit pe strada Morii, undeva sub poligon și drumul cu pricina – aici am parcat: https://goo.gl/maps/9B4zrNRJ1VkKo1Tv9 Nu e rea nici varinata noastră, căci se urmează drumul pe malul râului până când poienile se termină și o potecă urcă spre stânga. Ținta va fi drumul forestier care se vede din poieni.

Drumul spre Trecătoarea Lupilor este ușor și plăcut

Suntem în sfârșit pe traseu. Tot traseul va fi pe un drum forestier, ceea ce îl face ideal pentru bicicletă (dacă plecați de la Poligon). Drumul e bun, merge paralel cu apa și plimbarea este foarte plăcută. Nu sunt foarte multe de povestit. Noi suntem veseli, admirăm florile de primăvară și dăm înainte.

Mici căderi de apă pe râul Morișoara

Nu ne întâlnim cu nimeni, și suntem atenți să nu ratăm cascada. Căci nu există indicator, semn, nimic. Cuplul de mai devreme ne zisese că în dreptul unui pod ar fi cascada, dar nici urmă de pod… La un moment dat, pe neașteptate zărim printre frunze o apă ce cade, pe partea cealaltă a râului. Pare prea mică pentru a fi cascada noastră, dar hotărâm să ne oprim să verificăm. Și bine facem, la 10m mai în aval de căderea firavă de apă vedem cascada noastră (ea este semnalizată pe google maps, dar destul de imprecis):

Cascada Trecătoarea Lupilor

Are un debit bun, cade de la 8-10m și este mai frumoasă decât în poze.

Cascada Trecătoarea Lupilor

Până aici am făcut 1 ora și aproximativ 4km, drum lejer, ideal pt bicicletă, dar nu prea rău și nici prea lung pentru a fi parcurs pe jos. Mai jos am pus trackul GPS (cu plecare de pe strada Morii, atenție, ideal ar fi sa mergeți la poigon), și cu cascada marcată pe hartă. Înainte de cascadă veți vedea un vad de trecere a apei și un alt drum ce vine de sus, precum și un cămin de apă (există o captare, mai sus pe valea Morii).

Stăm cum 30 de minute la cascadă și decidem să mai mergem pe drum, pe marcaj. O decizie nu prea bună, căci se pare că după încă 2km de mers, lângă o căsuță de beton marcajul se termină brusc. Fără nici un punct de belvedere sau altă informație. Speram, totuși, să ducă undeva, dar probabil traseul este încă în lucru sau noi nu am dibuit unde dispare marcajul (deși am cautat în toate direcțiile).

Facem cale întoarsă, mulțumiți că am găsit cascada (care merită efortul) și căutăm, fără succes pe drumul de întors celelalte obiective prezentate de site-ul gohunedoara – Titanul de pe Valea Morii și Statuia Amerindianului din Carpați. Dar fără nici un fel de panou sau indicator nu le găsim. Nici turiștii pe care îi întâlnim la întoarcere nu știu de ele – unii nici de cascadă nu știau, oare ce caută pe aici? Poate data viitoare (neapărat cu bicicleta) vom găsi și restul obiectivelor. Sau poate ele vor fi semnalizate mai bine. Sau mai bine zis doar semnalizate. 🙂

În total, o plimbare ușoară de 3h 30m (am zice că traseul spre și dinspre cascadă ar fi de doar 2h), cu o cascadă de la Trecătoarea Lupilor frumoasă și cu alte obiective ascunse.