Șura Haiducilor, munții Parâng, 16 martie 2019
Un mic râu, Oltețul, desparte Munții Căpățânii de Munții Parâng, săpând la ieșirea din munți unele dintre cele mai spectaculoase chei, Cheile Oltețului. Dacă la nivelul apei avem peștera Polovragi, la înălțime, avem un alt interesant fenomen carstic, care ne-a fascinat încă de când am vizitat Crucea lui Ursache, și anume Șura Haiducilor, o uriașă arcadă naturală aflată deasupra cheilor, pe malul drept al apei, sus pe muntele Pleșa. Tot pe acest munte, aproape de vârful Plaiul Sohodol avem o a 2-a cruce a lui Ursache, puțin mai ascunsă privirilor decât cea de pe malul stâng al Oltețului, dar la fel de misterioasă.
Plecăm de dimineață din Craiova, și parcăm mașinile la Baia de Fier, în parcarea de la Peștera Muierilor. În zonă, Clubul Montan White Wolf a amenajat o serie de trasee via ferrata, dar și trasee de drumeție, și cum oprim mașinile căutăm cu privirea cablurile și marcajele pe stâncile abrupte ce străjuiesc cheile Galbenului, marcaje pe care le vedem și care ne fac să promitem că revenim. De data asta nu mergem pe vreo via ferrata, ci urmăm traseul marcat cu Punct Albastru până la Șura Haiducilor.
Traversăm râul și găsim primele marcaje pe stâlpul de iluminat. Mai departe marcajele merg spre niște clădiri abandonate, țin baza stâncilor și încep urcușul pe un fost drum forestier. Urcăm lejer, până drumul devine accidentat și urcușul neplăcut – urcăm acum pe o vale săpată de apă, cu pietre ce ne îngreunează pașii. Urcăm aproximativ o oră (300m diferență de nivel), până dăm de un drum forestier și pantele devin line. Acum suntem pe un fel de semi-platou, neîmpădurit, cu poieni acoperite de iarbă moale și câmpuri de ferigi. Din loc în loc ne bucurăm de flori de primăvară.
Traseul se bifurcă aici – punctul albastru merge spre stânga, pe drum, spre Șura Haiducilor și Crucea lui Ursache, dar și în sus pe creasta muntelui. Urcăm pe drumul forestier, traversăm un pâlc de brazi și la un copăcel cu indicatoare, facem stânga. Din poieni, intrăm iar în pădure și urcăm. Nu foarte mult, căci suntem aproape. Nu demult aici era pădure și marcajele erau ușor de găsit. Acum piscul sub care este arcada este defrișat, și nici urmă de marcaj. Dar am mai fost și găsim ușor locul: din capătul urcării, un drum „se lasă” la dreapta. Trebuie să urmați acel drum, iar în locul unde el cotește spre stânga, țineți înainte. Veți regăsi marcajul și după câțiva pași ajungeți:
Șura Haiducilor este copleșitoare: o arcadă uriașă cu forme ciudate sculptate în pereți și Cheile Oltețului ce se întind spectaculos la picioarele noastre. Nu ne mai săturăm de poze și de admirat versanții tăiați de Olteț, dar trebuie să plecăm, căci vântul suflă nebun pe lângă pereții stâncoși.
Revenim pe același drum la copăcelul cu indicatoare.
Schimbăm direcția și mergem acum spre Crucea lui Ursache, peste vârful Plaiul Sohodol, urmărind marcajele (același punct albastru). După vârf traversăm o zonă defrișată ce ne pune probleme – lăstăriș și rugi – nu ne-am dori să fim aici în plină vară. Ne luptăm cu vegetația uscată și coborâm spre cruce – vedem Mănăstirea Polovragi, Cheile Oltețului, dar și crucea geamănă, de pe versantul vecin. Am fost acolo și știm că e mai spectaculoasă priveliștea ei. Probabil de asta crucea lângă care ne aflăm nu este la fel de vestită, nici vizitată.
La prima vizită aici am ratat niște puncte de belvedere pe traseul de coborâre. Revenim, deci, la prima bifurcație a punctului albastru și urcăm mica creastă pe un vânt ce ne îngrijorează și care aduce stropi de ploaie. Ar trebui să mergem cu punctul albastru până în Baia de Fier, dar la un moment dat, conform hărții, se desprinde un punct roșu ce ține buza stâncilor și revine la punctul albastru, după ce trece peste vârful Piscul Lupului. Încercăm să ne ghidăm spre vârf dar când realizăm că drumul este prin vegetație deasă, renunțăm la idee.
Renunțăm la ideea de a merge cu marcajul punct roșu, nu și la ideea de a ajunge la belvedere, deasupra cheilor Galbenului. Așa că scoatem harta, analizăm, și hotărâm să traversăm câmpul de ferigi uscate și să mergem până dăm de punctul roșu la revenirea acestuia dinspre vârf. Colegii de tură nu au încredere, dar o luăm înainte și nu au decât să ne urmeze. E plăcută plimbarea prin ferigile uscate, calci pe un strat ca de burete. De nicăieri ne apare în față o bancă cu o masă și un mic acoperiș. Lângă ele un izvor. Nu apar pe nici o hartă, dar apa pare limpede și bună de băut, deși bazinul izvorului este plin de frunze. Semn bun, ar trebui să fim pe traseu, și da, suntem! Un punct roșu ne zâmbește pe un copac, la 100m distantă.
Coborâm spre marcaje, și ajungem la marginea stâncilor. Din păcate și aici avem o vegetație imposibil de depășit, și deși suntem la câțiva metri de buza prăpastiei, nu vedem nimic. Aproape că începem să credem că belvederile de pe hărți nu se vor lăsa văzute nici de data asta, dar o portiță pe sub copaci ne dă speranță. Urcăm 20-30m și în sfârșit, vedem cheile Galbenului de sus:
Facem cale întoarsă până la izvor, de unde se vede, ceva mai sus și punctul albastru, pe care îl vom urma până în sat, la șosea. Nu înainte de a coborî o porțiune cu pământ alunecos. Ieșim la șosea exact la terminarea cheilor Galbenului, acolo unde este și ieșirea din Peștera Muierilor, iar până la mașini mai este 1km, unde ajungem după 5 ore și jumătate de la plecare. Ne așteaptă o ciorbă caldă și un viscol năpraznic la Rânca.
Dacă sunteți amatori de poduri (arcade naturale), citiți și:
Podul lui Dumnezeu
Podul natural Valja Prerast
Poarta de Piatră și magia toamnei (Cozia)
În împărăția narciselor – Poiana cu Narcise de la Tecșești și Piatra Cetii
Porțile de Piatră de la Vratna (Serbia)
Podul natural din Scocul Urzicarului – Retezatul Mic
Inelul Doamnei – arcada de piatră din Cheile Sohodolului (Runcu)
3 comments