Piatra Iorgovanului

Piatra Iorgovanului (2014m), Retezatul Mic, 4 noiembrie 2018

Circulă pe Valea Cernei, nu una, ci nenumărate legende cu voinicul Iovan Iorgovan și cu balaurul cu șapte capete. Fel și fel de povești fantastice, toate cu același final fericit: Iovan Iorgovan răpune balaurul după ce se luptă cu el prin toată zona Retezatului Mic și văii Cernei, în urmă lasând nenumărate urme: Podul lui Dumnezeu, Cheile Corcoaiei, Peștera Ponicova, chiar și cazanele Dunării. Fel și fel de variante și întâmplări – una dintre ele ni-l arată pe Iovan Iorgovan  după ce dă greș în încercarea de a răpune jivina cu arcul. Voinicul decide să răpună balaurul cu paloșul, pe care mai întâi îl încearcă pe o stâncă. Paloșul despică stânca, iar balaurul, speriat iese din ascunzătoarea sa din Retezat și o ia la fugă pe valea Cernei. Undeva, prin Retezatul Mic putem vedea și astăzi două mari stânci despărțite de un soi de horn lin, ce pare, parcă, tăiat. Stânca cea mai înaltă poartă numele voinicului – Piatra Iorgovanului (2014m).

Traseul începe la popasul de la cabana de vânătoare Câmpușel. Imediat cum se trece podul peste Jiul de Vest, pe partea dreaptă a drumului (venind dinspre Câmpu lui Neag), avem un loc de campare, cu foișor și indicatoare. Trecem apa prin vad, și imediat cotim spre dreapta – veți fi tentați să mergeți pe drum spre zona de agrement nou construită (în parc!), dar traseul triunghi roșu către Piatra Iorgovanului urcă prin pădure, spre dreapta, imediat după râu.

Urcarea este continuă, încă de la șosea, și până pe vârf. Traversăm mai întâi pădurea de foioase, apoi încet apar coniferele, pentru ca mai târziu jnepeniș. Exact ca la lecția de geografie. Dar poteca este foarte bună și jnepenișul nu pune nici o problemă. După părăsirea pădurii încep și punctele de belvedere. Mici stânci oferă loc de popas cu vedere „în vecini” – Oslea, dincolo de vale, în sus vedem stânca de mai jos de Piatra Iorgovanului, iar pe valea din dreapta, zona trecută pe hartă ca fiind „Găuroane” – o vale abruptă cu grote și formațiuni interesante, pe care le vedem de la distanță.

Găuroane (cu vf. Piule în plan secundar, și Parângul în zare)

Creasta Oslea

După ieșirea în golul alpin mai avem de urcat aproxivativ 300m verticali. Vedem o stâncă masivă, dar vârful este undeva în spatele ei, așa că înaintăm încet și sigur, căci panta nu ne dă nici un fel de pauză. Urcăm și tot urcăm și abia după 2.5 ore ajungem pe vârf. Exact ca în legendă, vârful Piatra Iorgovanului este o mare stâncă, frumos sculptată, rotunjită. Un horn lin desparte vârful de alta stâncă, asemănătoare – să fie locul unde a lovit paloșul voinicului Iorgovan?

Vârful Piatra Iorgovanului de pe stânca vecină

Ajungem toți pe vârf unde bate un vânt rece. Priveliștea este incredibilă, și poate, suntem pe unul dintre cele mai frumoase vârfuri pe care le-am văzut. El însuși este o „apariție”, dar panorama de pe vârf te lasă fără cuvinte. Pe de o parte avem Oslea și Retezatul Mic, pe de altă parte privim spre Godeanu, Valea Cernei, Munții Cernei și Munții Mehedinți, iar spectacolul îl oferă Retezatul cu giganții în prim plan: Păpușa și Peleaga.

Retezatul văzut de pe Piatra Iorgovanului

Spre Valea Cernei

Ca de obicei, facem poze fără oprire, în ciuda vântului rece. Abia când alt grup ajunge pe vârf, îl părăsim pentru tradiționala masă câmpeneasca și pentru a bea sticla de șampanie deschisă pe vârf. La mulți ani, Cristi!!!

Șampanie pe Piatra Iorgovanului

Traseul triunghi roșu ocolește ușor spre dreapta pentru a ajunge pe vârf, pe o pantă mai lină. Micul ocol intersectează și traseul bandă roșie ce parcurge creasta Retezatului Mic, traseu pe care ne înscriem pentru a merge spre stâna Soarbele, și apoi la mașini. Ocolim astfel vârful (intersecția celor două trasee, TR și BR, se poate vedea de pe vârf, în direcția Retezatului, marcajele sunt pe o piatră mare), și traversăm o zonă cu mult jnepeniș, după care ieșim într-o șa mare și înierbată. Din acest unghi Piatra Iorgovanului are o cu totul altă înfățișare:

Piatra Iorgovanului din spatele lui

Marcajul traversează șaua (marcajul apare rar, dar îl găsim), apoi urcă spre vârful din față, pentru a ieși în șaua Paltina, unde avem intersecția cu punctul roșu (PR) ce coboară pe la Soarbele. Suntem cam obosiți și căutăm să „fentăm” pe curba de nivel, pe sub vârf. Găsim ceva poteci printre jnepeni și ieșim fără efort mai jos de șa, unde găsim punctul roșu.

Printre jenepenii din spate am trecut

De aici, punctul roșu ne va duce la drumul principal. Mai întâi coborâm pe piciorul muntelui, unde marcajul apare destul de rar. Dar este ușor de ținut direcția, și în vale se vede stâna Soarbele, așa că nu avem probleme:

Spre Stâna Soarbele

Curând ne intersectăm cu un pârâu. Probabil că pe timp de vară, când oile sunt la stână, nu este recomandată apa, dar acum totul este pustiu și bem. Până aici nu am întâlnit deloc apă. Suntem din ce în ce mai leneși și trecem agale pe la stână, și pe la Tăul fără Fund.

Tăul fără Fund

Dincolo de stână se intră în pădure, unde după o scurtă coborâre abruptă găsim un drum forestier vechi. Mergem ușor, ușor, căci am obosit și cam dor genunchii. În total, am făcut 8 ore și 11km. Destul de lent, poate că fără multele pauze de fotografie am fi făcut 6 (din cele 8h, numai 4 au fost în mișcare, puturoși la pătrat!). Și astfel ne luăm „la revedere” de la Piatra Iorgovanului, unul dintre cele mai frumoase vârfuri pe care am urcat!

Dacă tot vă aflați în zonă, poate treceți și pe la cascadele de pe Valea Mării. Un traseu ușor, de reveneală după Piatra Iorgovanului.